Cea mai populară poză de-a mea

Multă vreme am crezut că cea mai populară poză de-a mea e cea cu Lacul Albastru, însă aruncând o privire pe Flickr, am constatat că, de fapt, cea mai vizualizată este fotografia cu drumeții pe Pietrosu (4255 vs 1967). Instantaneul cu Lacul Albastru rămâne oricum, de departe, cea mai furată poză de-a mea. Dar chiar și adunate, vizualizările acestor fotografii par insignifiante față de câte a strâns, în doar jumătate de an, poza mea de pe Google Maps care ilustrează magazinul Dedeman din Baia Mare.

Screenshot Google Maps

Bun, dar câte vizualizări poate avea?

Screenshot Google Maps

80.000 – Optzeci de mii! Urmează pe “podium”, cu aproape 50.000 de vizualizări, a doua cea mai populară poză de-a mea, care ilustrează magazinul Praktiker din Baia Mare. Partea bună e că îmi amintesc cum am făcut ambele poze. Adică nu sunt complet senil și am și două povestioare de scris pe blog!

La Dedeman, făcusem câteva poze prin magazin iar când am terminat cumpărăturile și am ajuns la mașină, aruncând o privire la telefon am observat că m-a întrebat Google dacă nu vreau să le folosesc să ilustrez magazinul. Fiind poze de detaliu, cu produse, mi-am zis că nu au relevanță, dar cum eram parcat într-o poziție faină, am ieșit din mașină și am tras o magistrală poză prin care am reușit să surprind magazinul destul de bine și totodată nu am prins nimic critic de privat cum ar fi oameni sau numere de înmatriculare. În plus, era o zi frumoasă cu lumină bună.

La Praktiker a fost altfel situația, m-am dus cu meșterul care ne făcea finisajele în jurul termopanelor nou montate, să cumpărăm glafuri (pervaze). Și cum Praktiker și-a redus considerabil personalul, a trebuit să așteptăm nu mai puțin de o oră după angajatul care se mișca în reluare, până ne-a debitat respectivele glafuri. Timp în care m-am plictisit și am tras poza.

Cam astea ar fi poveștile din spatele celor mai vizualizate fotografii de-ale mele. Bine ar fi să fac și bani din ele, dar na… Trebuie să mă mulțumesc cu faima.

Update 30 iunie 2017

Screenshot Google Maps

Rusiczki Anna Olívia

Anna Olívia

Cea mai fericită zi a vieții mele? :)

Viral!

Se pare că am dat lovitura și am reușit să creez un video într-atât de plăcut încât a devenit viral.

Ce să mă fac?

  • Mă retrag în plină glorie, că de aici pot doar decădea;
  • O dau pe politică pe pagina mea, explicând lumii cu cine să voteze;
  • Prind curaj să mai fac ceva filmări prin oraș, că idei am și s-ar putea să iasă ceva la fel, sau poate chiar mai plăcut;
  • Modific descrierea, da-de prind ceva job-uri de fotografie / filmare aeriană.

Lăsând gluma la o parte următorul pas va fi probabil o combinație între opțiunile 3 și 4.

Amuzant e faptul că am stat cu înregistrarea o bună bucată de vreme (din 1 până în 24 octombrie) până să mă hotărăsc s-o fac publică. Motivul a fost vremea nasoală. Mai precis, toamna aceasta am avut în Baia Mare o vreme destul de închisă cu multă ploaie și majoritatea zilelor înorate, și eu am devenit din ce în ce mai nerăbdător să ies la un zbor. Vinerea trecută, când a revenit într-un final soarele am fugit în pauza de masă în Parcul Tineretului să trag câteva ture cu quadcopterul mic. Entuziasmat fiind că în sfârșit mi-am luat “doza de dronă”, am ales o bucată mai alertă din filmare, am adăugat muzică pe măsură și am pus clipulețul pe Facebook. Cum feedback-ul a fost unul bun, mi-am amintit și de filmarea pe care o vedeți mai sus, care la momentul când am tras-o (într-o joi, tot într-o pauză de masă) nu mi s-a părut cine știe ce, fiind una dintre primele teste cu nou instalatul stabilizator pe trei axe, dar la revizionare mi s-a părut chiar plăcută. Așa că am ales o piesă din directorul de muzică gratuită, am umblat puțin la contrast / luminozitate, am pleznit watermark-ul și ca un experiment am încărcat de data aceasta rezultatul și pe Facebook. Rezultatul?

Video Viral

După două zile video a ajuns la 73 de mii de oameni, a fost distribuit de aproape 700 de ori și are 2650 de like-uri în total. Nu știu care e echivalentul pentru expresia englezească “mind blown”… Probabil cifrele nu sunt mare lucru din perspectiva unor jucători serioși pe piața online, dar mie, lui Neica Nimeni mi se par incredibile. Incredibile și foarte încurajatoare!

Ne vedem cu ocazia următorului video! :)

Weekend epic la Borșa

Aveți mai sus pe departe cel mai reușit clip de-al meu până la momentul actual. Se merită vizionat full screen în HD (dacă aveți opțiunea de 1080p50 alegeți-o cu încredere!).

În rolurile principale Ioana (cunoscută și ca nevastă-mea) și Sandra (o prietenă). Muzica: Dystopia de Per Kiilstofte.

Și acum, așa cum v-am obișnuit, o povestioară!

După ce am văzut că ar fi șanse să ningă în weekend ne-am hotarât săptămâna trecută să mergem la Borșa cu niște prieteni în speranța că poate prindem zăpada powder. Eu am devenit foarte entuziasmat și din cauză că îmi place zăpada bună și și de la gândul că îmi voi scoate drona la plimbare. Mai ales că era în plan ca într-una dintre zile să mergem să ne dăm “în libertate” (offpiste) pe un deal din apropierea pasului Prislop - loc care ni l-au aratat băieții de la XNS acum un an și ceva. Ulterior zăpada anunțată pe weekend s-a transformat în vreme însorită dar planul a rămas în picioare așa că vineri seara ne-am împachetat toate cele necesare în mașină și ne-am pornit pe drumul la care eu mă gândesc ca la un sandwich: rahat (porțiunea Baia Mare - Sighet peste Gutin), Austria (“autostrada” Sighet - Moisei) și iar rahat (porțiunea Moisei - Borșa).

Gărgălău și prietenii

S-a decis ca sâmbata să mergem pe Știol iar eu am fost puțin dezamăgit că știam că nu am unde să las drona și cum telescaunul a funcționat doar dimineața, puțin, era exclusă opțiunea să cobor cu modelul după ce am terminat de zburat și să revin cu placa. Dar până la urmă nu am regretat deloc, a fost o zi absolut superbă de dat. Am aflat de la localnici că ninsese în noaptea dinspre joi spre vineri si cum sămbăta a fost o zi însorită cu cer albastru noi am profitat din plin și am explorat multitudinea de variante de coborâre prin zăpada proaspăt așternută în pădurea din stânga pârtiei Știol. Practic m-am dat câțiva metri pe pârtie, restul fiind powder runs. Un soi de rai pe pământ pentru snowboarderi și nu numai.

Baza de operațiuni mobilă

Duminica am mers pe Prislop și s-a reconfirmat că cel mai bine îmi ies proiectele “artistice” (foto / filmări) la care mă gândesc din timp, capul meu stând aproape toată săptămâna trecută la cum o să zbor de pe acel deal. După ce am urcat pe jos cu drona legată de geantă, un prim zbor de încălzire și un al doilea care s-a dovedit a fi cel mai reușit incluzând o scurtă încălzire pentru urmărirea din cer a practicanților de sporturi de iarnă, am convocat gașca și i-am pregătit pentru zborul numărul 3 din care a rezultat clipul de mai sus. Imediat după filmare am reușit să testez fără să vreau funcția de failsafe a quadcopterului meu din motive care deocamdată nu-mi sunt foarte clare. În orice caz, după ce flight controller-ul a realizat că a pierdut semnalul de control de la sol a adus în grabă aparatul spre locul de unde a decolat și în scurt timp am reușit să preiau controlul din nou.

Bârjaba și soarele

După emoțiile mari cauzate de această pățanie, am aterizat în grabă, am strâns toate și am coborât dealul până la șosea, am pus drona în portbagaj, am făcut rocada de echipament de la accesoriile necesare zborului la cele necesare datului, am prins placa pe rucsac și am urcat iar pentru a face 2 coborâri de vis prin zăpada excelentă. După asta am mâncat (pită cu zacuscă, slănină și ceapă), am condus până la cabană, m-am entuziasmat privind filmările pe laptop și realizând că au ieșit bine, am ajutat la aranjat cabana, am condus până la Cassa din Vișeu de Sus unde am mâncat bine ca de obicei iar de acolo am mânat mașina până acasă pe drumul sandwich de care vă povesteam mai sus. Aici am pus calculatorul în funcțiune, am ales în doi timpi și trei mișcări muzica pentru clip, care s-a întâmplat să se sincronizeze perfect, loviturile în toba mare corespunzând curbelor și sâriturii și am terminat clipul și ziua pe la ora 1 și ceva cu un zâmbet enorm de satisfăcut pe față.

Ați citit rezumatul unui sfârșit de săptămână care se clasează probabil în top 5 cele mai reușite din viața mea.

Întoarcerea în Zell am See

Zell am See: Locul unde ne-am petrecut primul concediu de iarnă din străinătate în 2009 și locul unde anul trecut în septembrie am inaugurat primul nostru concediu de “vară” din străinătate. Și tot acolo ne-am întors în mod neașteptat în această iarnă. Zic neașteptat fiindcă până la un moment dat se părea că nu ne va permite bugetul un concediu de ski, dar apoi la insistența prietenilor și după economisire la sânge timp de o lună am mers totuși. A da, și doar aici am mai găsit loc.

Zell am See - Panorama

Poza de mai sus, de fapt o panoramă, am făcut-o joia trecută când, ca niciodată până acuma într-un concediu de iarnă, am luat o jumate de zi de pauză de la dat și m-am cocoțat pe dealul din spatele cazării în căutarea webcam-ului care l-am urmărit atenți în săptămâna de dinaintea plecării și care știam că e pe acolo pe undeva. Și l-am găsit, împreună cu o priveliște care mi-a tăiat respirația. Dacă vreți să admirați fiecare pixel aveți aici varianta de 32 de mega - trăiască Kolor Autopano Giga!

Alte detalii pe scurt:

  • 8 oameni - cea mai mare gașcă cu care am mers în urma unei organizări proprii;
  • 6 zile de soare din plin - vreme minunată, ne bucuram să fie totuși puțin mai multă zăpada;
  • 3 zile pe ghețarul Kitzsteinhorn și 3 pe (mare mea dragoste) muntele Schmitten;
  • 1 cazare cu un nenea puțin mai invaziv decât trebuia;
  • prima încercare de dat pe schiuri a lui Ioana - da, s-a întâmplat;
  • emoții cu portbagajul de la mașină care nu l-am strâns cum trebuia și s-a deplasat iar cheia de la antifurt am lăsat-o acasă, dar s-a rezolvat inginerește cu niște hârtie îndesată sub suport;
  • la întoarcere prima vizită la Paprika Csarda - de ce, oh, de ce nu am mers mai repede pe acolo!?
  • multă - multă distracție.

La cât mai multe! :)